Aflată de mai bine de trei ani în vârful ierarhiei continentale, Steaua nu a avut nici o problemă în a se impune în ultima stagiune de dinainte de Revoluţie.
Garnisită cu jucători unul şi unul, cei mai mulţi dintre ei internaţionali "A" sau de tineret, trupa antrenorilor Anghel Iordănescu şi Dumitru Dumitriu a avut un parcurs aproape perfect, linia de clasament a Stelei de la finalul campionatului 1988-1989 fiind de domeniul fantasticului: 34 de meciuri disputate, 31 de victorii, trei remize, nici o înfrângere, 121 de goluri marcate şi numai 28 primite, 65 de puncte.
Demonstraţia de forţă a "roş-albaştrilor" a fost reflectată în presa vremii printr-o serie de elogii, care mai de care mai înălţătoare.
"Steaua s-a dovedit şi de această dată o echipă matură, conştientă de valoarea pe care o reprezintă în soccerul românesc şi care îi permite, în câmpul de joc, o exprimare de ridicată factură tehnico-tactică, pe fondul unui angajament fizico-psihic de excepţie. Sunt toate acestea, veţi spune, trăsăturile definitorii ale oricărei formaţii puternice la ora actuală, dar ceea ce o particularizează pe Steaua în peisajul fotbalului românesc este tocmai marea ei disponibilitate pentru jocul generos, ofensiv, căruia i se dăruieşte în totalitate cu frenezie şi iscusinţă", nota ziarul Sportul în cadrul tradiţionalei retrospective din perioada intercompetiţională, intitulată sugestiv "Divizionarele A la ora bilanţului".
Cel de-al treilea sezon consecutiv fără înfrângere al Stelei avea să fie însă pe larg comentat şi în anii ce au urmat evenimentelor din decembrie '89, care au dus la înlăturarea de la putere a regimului comunist. Cele mai multe dintre aprecieri priveau în mod direct uluitoarea performanţă a Stelei, care, pe lângă faptul că pe plan intern ajunsese la 117 meciuri consecutive fără înfrângere, reuşise şi o nouă prez
