In vremuri normale, zilele de sambata si duminica sunt spaima jurnalistilor, nu tu sedinte de guvern, nu tu infruntari; oamenii politici, ca si oamenii normali, se odihnesc. Asa o fi, poate, pe la altii si acum; la noi lucrurile stau altfel. Sfarsitul saptamanii, poreclit weekend chiar de cei care nu mai stiu din engleza americana decat "OK", e plin de evenimente. Ma rog, de stiri, ca evenimentele sunt altceva. Ba face domnul Becali congres in curtea batuta de soarele necrutator al lui Cuptor de pe Bulevardul Aviatorilor (in alte anotimpuri il facea in sufragerie), ba se chinuieste dna Udrea sa sufle intr-un fluier si reporterul TV care a surprins-o spune ca ministrii se pricep si la altceva (ca si cum la minister s-ar pricepe mai bine decat la fluierat, e drept, in aer liber, dar, de fapt, daca aia e pricepere, atunci si asta, la fluier, tot pricepere e), ba e fluierata chiar dumneaei, ba dl Basescu e huiduit dupa ce le repeta ungurilor ca suntem stat national, provocandu-l pe dl Tökes-fratele sa observe ca, de fapt, sunt si ei pe aici, deci nu suntem stat national, doar unitar, ba dl Boc ia din nou coasa in mana si isi arata indemanarea asupra ierbii, incat pana la urma, Doamne fereste, sa nu ajungem sa-i spunem "domnul cu coasa", ca tot n-avea doamna respectiva pereche de sex opus, ba dl Geoana se lasa tamaiat in versuri schioape.

Pe vremuri de criza, toate astea fac cat frectia la piciorul de lemn. Dar poate ca si frectia aia are micul ei efect. Poate ca asa, mai cu un zambet telegenic al dnei Udrea, mai cu o burzuluiala neaos-glumeata a dlui Boc, mai cu niste huiduieli unguresti la adresa presedintelui, ne mai uitam si noi necazurile prezente, dar, mai ales, pe cele viitoare. Nu-i vorba ca, din cand in cand, cate cineva dintre cei amagiti de veselele intamplari ale finalurilor de saptamani estivale si caniculare se mai gandeste: "Oare oamenii ast