La una dintre primele întâlniri pe „probleme ideologice” ale dictatorului cu crema literaturii române, scriitorii s-au jignit şi s-au turnat unii pe alţii. „Să rămână episodul de azi ca ceva care nu a fost în viaţa Uniunii Scriitorilor”, încheia Nicolae Ceauşescu o şedinţă în care câţiva dintre cei mai mari scriitori ai vremii s-au păruit în vorbe în faţa dictatorului, au făcut mici delaţiuni şi s-au jeluit ca unui tată. Sursa: Fototeca on-line a Comunismului Românesc

Se întâmpla pe 22 mai 1968, la Comitetul Central al PCR, cu câteva luni înainte de conferinţa naţională a scriitorimii. EVZ continuă azi seria arti colelor despre relaţia dintre Ceauşescu şi cultură cu stenogramele unei întâlniri în care scriitorii „şi-au spălat rufele” cu un zel de invidiat, în faţa conducătorului suprem.

Printre cei 17 literaţi aduşi la ma sa lui Ceauşescu, toţi în conducerea Uniunii Scriitorilor din România (USR), se aflau nume grele: Zaharia Stancu, Marin Preda, Eugen Barbu, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez sau Geo Bogza. Era prima întâlnire cu crema scriitorimii, iar „mirarea” fostului cizmar era aceea că s-a simţit ca la cooperativă, şi nu ca la bibliotecă.

„Eu mă aşteptam ca la scriitori să fie o atmosferă de prietenie. Să ştiţi, nu te mai întâlneşti într-o cooperativă cu asemenea stări de lucruri”, spunea Ceauşescu. Motivul: scriitorii s-au certat, fără nicio tresărire, pe motive deloc literare, în faţa celui care avea în mână soarta literaturii.

„Nu ne place redactorul-şef, îl schimbăm”

Probabil episodul cu pricina ar fi trecut calm şi plictisitor prin existenţa USR şi a lui Ceauşescu însuşi, dacă în sală nu s-ar fi aflat un „element instigator”: Eugen Barbu.

Zaharia Stancu, preşedintele USR, directorul Teatrului Na ţional şi al „Gazetei literare”, tocmai enumerase problemele revistelor şi pusese cu t