Tactica excluderii parlamentarilor de extrema-dreapta din ""companiile selecte"", in speranta ca vor disparea de pe scena, este posibil sa functioneze in Marea Britanie, cu sistemul ei uninominal majoritar, unde BNP (British National Party - partid britanic de extrema-dreapta) este privit de clasa politica ca element perturbator, in restul Europei insa, unde sistemul proportional si guvernele de coalitie sunt regula, rasistii, fascistii, xenofobii sau populistii nu sunt asa de usor de franat, comenteaza cotidianul britanic The Guardian, citat de Agerpres.
In Italia, extrema-dreapta face parte din guvern si ocupa posturi parlamentare de varf, in timp ce in Austria guverneaza in unele parti ale tarii. In Olanda, extrema-dreapta a devenit cel de-al doilea cel mai popular partid al tarii. In Polonia, aceasta a fost cooptata in cadrul celui mai important partid de opozitie iar in Slovacia a facut si face parte din guvern. Rareori a avut extrema- dreapta asemenea succese, ceea ce pune partidele europene din curentul principal (mainstream) intr-o dilema.
Raspunsul acestora la ascensiunea extremismului este insa foarte diferit. Anton Pelinka, politolog austriac, spune ca nu exista un raspuns sistemic, pan-european, la adresa extremei-drepte, in Belgia sau Franta partidele din mainstream neaducand atingere extremei- drepte, in timp ce in Italia, Berlusconi, un populist de dreapta, a absorbit-o. Dilema principala pentru partidele din mainstream, aflate la guvernare sau in opozitie, este daca sa accepte sau sa ostracizeze extrema-dreapta.
Parlamentul European (PE) reunit saptamana aceasta avea in randurile sale tiganofobi maghiari, negationisti ai Holocaustului francezi, instigatori contra islamului olandezi, antisemiti austrieci, rasisti italieni si separatisti flamanzi, inclusiv eurodeputatul britanic Nick Griffin, pentru care islamul este "un cancer" si
