Vineri dimineaţă (17 iulie), Leszek Kolakowski era încă cel mai important filosof european în viaţă. La 81 ani, marele gânditor şi-a permis, la prânz, luxul de a părăsi o lume căreia îi predase lecţia cea mai importantă.

Kolakowski a fost câte puţin din toate: un marxist dezamăgit suficient de devreme, un liberal prea puţin convins, un ateu reconvertit şi, poate, cel mai mare intelectual european care a pledat, după propria “mântuire”, împotriva ispitei de a construi noi religii politice.

Kolakowski a fost, de fapt, cadoul rar şi inexplicabil pe care istoria a reuşit să-l “răscumpere” tentaculelor ideologice ale marxismului. "Evenimentul Zilei" dedică un interviu-memorie vieţii şi posterităţii filosofului polonez, într-o discuţie neconvenţională alături de Vladimir Tismăneanu.

EVZ: Permiteţi-mi să încep cu o glumă. “În tot ce am scris se vede durerea pe care mi-o dă ficatul”. Sunt cuvintele lui Karl Marx scrise într-o epistolă către Friedrich Engels. Putem spune, ironic şi tardiv, că Leszek Kolakowski a diagnosticat magistral ciroza marxismului?

Vladimir Tismăneanu: Kolakoswki a nutrit multe iluzii, asemeni atâtor alţi gânditori ai generaţiei sale – una marcată de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial –, legate de promisiunile umaniste ale marxismului. S-a lămurit în anii cumpliţi ai stalinismului, s-a lecuit de aceste amăgiri, a înţeles, înaintea multor altora, că problema marxismului este chiar marxismul. A scris o critică din interior, a dezvoltat-o apoi ca o analiză-diagnostic în urma căreia numai cei bolnavi de respectiva ciroză de care vorbiţi mai pot să creadă că doctrina poate fi cumva „răscumpărată”. Religie politică a izbăvirii pe acest pământ, marxismul îi apare lui Kolakowski ca o maladie a spiritului.

“Karl Marx a fost un filosof german”. Aşa îşi începe Leszek Kolakowski celebra trilogie dedicată