Am aflat, cu nesfârşită tristeţe, de încetarea din viaţă a unuia dintre cei mai importanţi, cei mai influenţi şi oneşti gânditori ai lumii contemporane: filosoful polonez Leszek Kołakowski, spiritul neliniştit, mereu creator care a inspirat acţiunea Solidarităţii şi a format generaţii de intelectuali est-europeni, opuşi oricărui conformism dogmatic, oricărei ipostaze a totalitarismului. O coincidenţă la care nu voi conteni să meditez face ca tocmai astăzi (vineri, 17 iulie) să finalizez prefaţa volumului al doilea al trilogiei Principalele curente ale marxismului, care va apărea, în traducerea unui grup coordonat de Tereza Brânduşa Palade, la Curtea Veche Publishing. I-am scris, joi, Doinei Jela, promiţându-i textul pentru, cel mai târziu, luni. Mă refeream la Kołakowski la timpul prezent. Tot vineri, citeam capitolul despre Spinoza, din minunatul volumaş al lui Kołakowski, Why Is There Something Rather Than Nothing: 23 Questions from Great Philosphers, tradus în engleză, la Basic Books, în 2007, de fiica gânditorului, Agnieszka Kołakowska. Fiecare capitol din volum se încheie cu câteva întrebări propuse de Kołakowski în raport cu ideile discutate. În cazul lui Spinoza, iată ultima întrebare, pe care o consider potrivită unui capitol despre Kołakowski însuşi: „Dacă am şti cauzele propriilor emoţii şi pasiuni, ar dispărea oare aceste emoţii şi pasiuni? De exemplu, ar dispărea tristeţea, aşa cum afirma Spinoza, dacă i-am afla originea?“.

Kołakowski nu a renunţat niciodată la scepticismul său lucid. A adoptat o viziune eclectic-generoasă care îl făcea să se identifice cu paradigma liberalismului conservator socialist anticomunist. Kołakowski a respins raţionalizările sofistice care urmăreau (ori mai urmăresc încă) să legitimeze fărădelegile totalitare în numele acelui imposibil avenir radieux, al zorilor cântătoare (les lendemains qui chantent): „Crimele înfăp