In urma cu un an, in Romania izbucnea asa-numitul scandal al „poneiului roz”, obiect pe care fusese imprimata o zvastica de dimensiuni reduse, prezentat in cadrul unei expozitii desfasurate sub sigla Institutului Cultural Roman. Vreme de saptamani bune, conducerea Institutului Cultural Roman a fost supusa unei adevarate vivisectii pe ecranele trustului media Intact si in alte ziare bucurestene. Ecourile acestui scandal in mass-media occidentale au fost izolate.
La sfarsitul saptamanii trecute, Radu Mazare, primarul orasului Constanta, a defilat alaturi de fiul sau minor, ambii purtand uniforma nazista, pe podiumul unei prezentari de moda. La curea, Radu Mazare purta o zvastica, atat de mica incat nu a remarcat-o, desi, dupa cum chiar el a declarat, avusese grija inainte sa indeparteze alte insemne naziste de pe uniforma, omitand ca insasi aceasta reprezinta un puternic simbol al regimului hitlerist. Desi stirea acestui comportament halucinant afisat de un primar european a fost preluata de cele mai importante agentii internationale de presa, in Romania ea a fost trecuta la capitolul diverse.
Dubla masura prin care cele doua cazuri au fost tratate indica o realitate ingrijoratoare. Exista o anumita regiune a societatii romanesti in care tragediile provocate de crimele naziste (ca si de cele comuniste) nu sunt interiorizate, ci doar asumate declarativ de dragul corectitudinii politice.
Simbolurile naziste nu evoca tragedia a milioane de oameni, ci genereaza machismul si autoritarismul prin care virtuozii ilicitului spera sa-si consolideze statura politica. Afisarea zvasticii este o scapare pasabila atunci cand este vorba de „ai nostri”, dar o crima impotriva natiunii atunci cand este vorba de „ai lor”. Moralistii inchizitori de anul trecut s-au metamorfozat astazi in apologeti ingaduitori, nedemonstrand altceva decat ca, pentru ei, pri
