Tudor Urian – un om la care tin mult – mi-a oferit permisiunea de a prelua pe acest blog un text amar pe care l-a scris recent si pe care as dori sa il cunoasteti si dumneavoastra. România fără speranţe

Foarte probabil, preşedintele Traian Băsescu va pierde alegerile din această toamnă, iar PDL va fi scos de la guvernare. Se vede cu ochiul liber că alianţa transpartinică 322 funcţionează bine-mersi şi că ea este cea care dă tonul vieţii parlamentare. În mod cert, oricine va accede în turul doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale (Crin Antonescu, Mircea Geoană, Prinţul Radu, Nati Meir sau cine o mai apărea până atunci) va fi susţinut de toţi ceilalţi în lupta cu duşmanul comun, Traian Băsescu. Spre deosebire de referendum, actualul şef al statului nu va mai putea conta nici pe o mobilizare masivă a electoratului neînregimentat politic. Efectele tot mai dureroase ale crizei economice, veşnicul carnaval oferit de unele figuri marcante ale puterii -EBA, Monica Iacob Ridzi şi Elena Udrea- şi îngăduinţa sa excesivă în tratarea acestor cazuri se poate spune că au îngropat simpatia reală pe care o bună parte a populaţiei o purta actualului şef al statului. Sincer, în afară de membrii PDL nu mai văd pe altcineva pentru care realegerea preşedintelui Băsescu să fie o chestiune de viaţă şi de moarte sau măcar un motiv pentru care să îţi ratezi o parte din duminică. Guvernarea lamentabilă şi selecţia discutabilă operată de PDL pentru Parlamentul European au năruit toate speranţele românilor în posibilităţile acestui partid de a transforma România într-un stat cu adevărat european. Păcat pentru cei câţiva idealişti proveniţi din fostul PLD, despre care ştiu sigur că visau la un asemenea proiect, dar care au fost total marginalizaţi în urma penibilului forfeit al lui Theodor Stolojan.

Întrebarea care se pune acum este: va arăta mai bine România după Traian Băsescu