- Editorial - nr. 340 / 21 Iulie, 2009 Imi pare rau ca ma simt obligat, din nou, sa-i amintesc domnului Presedinte ca, iata, dupa aproape 15 ani, trebuie sa-i mai raspund o data unei intrebari pe care mi-a adresat-o, colegi fiind pe atunci, in Camera Deputatilor, din Dealul Mitropoliei. Era pe vremea in care "senatorul cu papion", Csapo Jozsef, dadea tonul si incepea sa clampaneasca despre autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc. Din pacate, nimeni nu-l lua in seama. Narav romanesc! Ii raspundeam atunci domnului Presedinte, la intrebarea: "Ce vor astia?", ca ei, capetele infierbantate din UDMR, nu atat omul simplu, János sau Péter, doresc o parte din Ardeal, sub chipul autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a Tinutului Secuiesc. Cu alte cuvinte, o alta Regiune Autonoma Maghiara de trista amintire! Ei vor sa uitam tocmai ce facea Kossuth Lájos, pe la 1848-1849, cand calaul neamului nostru a ucis peste 40.000 de romani ardeleni si au fost arse si rase de pe fata pamantului 300 de sate, manastiri, biserici si schituri. Ei vor sa fie sterse din memoria noastra tocmai "ispravile" inaintemergatorilor capetelor infierbantate de azi, pe timpul Diktatului de la Viena, cand au taiat si au spanzurat, au ucis romani nevinovati din Ip si Traznea, din Muresenii de Campie si Sucutard, din Sarmasu si Moisei. Ei vor o intoarcere a filelor istoriei la anii '50, pe timpul Regiunii Autonome Maghiare, de data aceasta sub chipul cosmetizat al autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc. O intoarcere la vremea in care, daca cereai "paine" si nu "kenyer", erai invitat afara din pravalie! Probabil ca domnul Traian Basescu, atunci cand i-am raspuns la acea intrebare, nu m-a crezut! Avea motive sa ma suspecteze de subiectivism, deoarece, netraind in Ardeal, nu avea de unde sa le stie pe toate acestea. Apoi, cele spuse de mine nu puteau fi invatate din cartile de istorie de dupa ce