Congresul al IX-lea al PCR a oficializat preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu, de la defunctul Gheorghe Gheorghiu-Dej. În iulie 1989, „Scînteia” omagia cei 24 de ani ai „Epocii Nicolae Ceauşescu”, al cărei început „glorios” era fixat greşit în zilele Congresului al IX-lea al PCR Acapararea puterii de către Ceauşescu începuse, de fapt, cu câteva luni înainte de congresul respectiv, încă dinaintea morţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 19 martie 1965. O bună parte din cei nouă membri ai Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, actorii principali ai transferului de putere, au povestit ulterior culisele ascensiunii lui Ceauşescu.

Începuturile

Ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu în PCR, partid al cărui membru era din 1932, a început odată cu condamnarea sa la închisoare pentru răspândirea de manifeste comuniste, în 1940. Momentul de cotitură l-a marcat anul 1943, când viitorul dictator a fost mutat în lagărul de la Târgu Jiu, unde a stat în celulă cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care avea să devină primul conducător comunist al României.

Timp de peste două decenii, până la moartea lui Gheorghiu-Dej, Ceauşescu s-a bucurat de protecţia acestuia, ocupând diverse funcţii importante în cadrul aparatului de partid: secretar al Uniunii Tineretului Comunist, ministru al Agriculturii, general-maior şi ministru adjunct la Apărare, însărcinat cu pregătirea politică, membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (din 1952) şi membru în Biroul Politic al PMR (din 1954).

Cel mai important post pe care i l-a oferit protectorul său a fost cel de secretar al Secţiei Organizatorice al PMR, o poziţie de mare forţă deoarece controla promovările în aparatul de partid, care se confunda, practic, cu cel de stat.

Pentru vechii ilegalişti, ascensiunea lui Ceauşescu şi ocroti