Bătaia pe care i-au aplicat-o doi poliţişti comunitari fostului taximetrist Florin Patcău readuce pe tapet vechile lacune ale serviciului înfiinţat anul trecut.
Poliţia Comunitară a apărut în noiembrie 2008 şi s-a confruntat cu o serie de probleme încă de la începuturi. Primele luni ale lui 2009 le-au scos pe tapet şi ele persistă.
Bani puţini
Cei care au intrat în rândurile Poliţiei Comunitare s-au gândit că vor fi remuneraţi precum angajaţii Poliţiei Naţionale. S-au trezit însă că nu beneficiază de sporuri sau prime, salariul unui debutant fiind cifrat la 595 de lei brut. Sindicatul a încercat mai multe runde de negocieri cu autorităţile locale, cărora li se subordonează. Fără vreun rezultat, iar motivaţia a dispărut. „În Bucureşti sau Timişoara lucrurile merg mult mai bine”, a precizat un angajat al Poliţiei Comunitare, care n-a dorit să-şi facă publică identitatea.
Fără şef „plin”
Al doilea neajuns se leagă de organizare. Poliţia Comunitară nu are un şef „plin”, fiind condusă până acum doar de interimari fără trecut în domeniu. Aspectul i-a nemulţumit pe angajaţi, care şi-ar fi dorit să fie coordonaţi de o persoană cu experienţă.
Dotări slabe
Problema dotărilor a fost şi ea evidenţiată. Poliţiştilor comunitari nu li s-au dat pe mână pistoale, majoritatea neavând stagiul militar satisfăcut. Instruiţi din mers. Nici uniformele nu sunt considerate adecvate, iar posibilităţile de exercitare a atribuţiilor sunt apreciate drept limitate.
„E nevoie de o regândire şi o reorganizare a tuturor lucrurilor din acest sistem. S-a primit o lovitură grea. Dacă se vrea o treabă serioasă, trebuie să se asigure şi condiţiile necesare”, a spus aceeaşi sursă.
