Dâmboviţeanul a fost profesor, jurnalist, a condus un teatru, a publicat un volum de poezie şi acum, din postura de critic de teatru, jurizează festivaluri de profil de pretutindeni. Câteva ore pe zi le petrece traducând cărţi. Doru Mareş a început cu critică literară pe vremea când era încă elev la liceu, în clasa a X-a. Atunci, l-a cunoscut pe Nicolae Manolescu, cel care l-a ajutat să progreseze rapid.

„Eu sunt produsul lui Nicolae Manolescu, el m-a ajutat. Când am intrat la facultate, eu parcursesem deja toată materia din anii universitari”, a declarat criticul de teatru.

Timp de patru ani, după ce a terminat facultatea a fost profesor de Limba şi Literatura Română, apoi jurnalist la un cotidian central. “Anul acesta, se împlinesc 30 de ani de la debutul publicistic”, mărturiseşte Doru Mareş.

Presa l-a condus treptat spre critica de teatru pe care o practică, bucurându-se de succes, de 18 ani. “Începutul a fost din greşeală. Era Festivalul Naţional de Teatru. Am făcut o critică şi am avut o prestaţie fulminantă”, a precizat criticul. Încet – încet şi-a făcut loc în breaslă şi a intrat în topul criticilor de teatru.

Se poate lăuda, în prezent, cu 1.500 de articole în presa naţională. Apoi, a început să fie căutat pentru a juriza concursurile de teatru, din ţară sau de peste hotare. Anul trecut, a fost pentru a doua oară membru în juriul Galei Uniter. Este, de altfel, membru al Uniunii scriitorilor, al UNITER şi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, cu sediul la Paris.

Din 2000 până în 2004 a fost director al Teatrului din Sfântu Gheorghe, iar pe vremea în care Ion Caramitru a fost ministru al Culturii, Doru Mareş a fost purtătorul său de cuvânt. 

Cel mai antipatic critic

Îşi aminteşte cu satisfacţie că, în urmă cu câţiva ani, a fost desemnat de actori