Politizarea capitalismului duce la un capitalism de cumetrie, unde sunt ajutaţi prietenii şi susţinătorii din campanie. Preşedintele Obama deschide o eră a politizării capitalismului. De când a preluat puterea, şefi de corporaţii şi directori din mediul de afaceri privesc tot mai mult către Washington ca şi cum acesta ar fi izvorul succesului financiar. Politicienii şi oficialii guvernamentali au multe de oferit: împrumuturi, împrumuturi garantate, granturi, contracte, scăderi de taxe, avantaje legale în faţa competiţiei şi chiar profituri garantate. Evident, acestea sunt tentante, iar lumea afacerilor nu poate rezista. Acesta însă, nu este o tendinţă sănătoasă.
Acest sistem intră în contradicţie cu sistemul capitalismului de piaţă tradiţional, din America, ce solicită companiilor şi antreprenorilor să intre în competiţie pe piaţă. În afara perioadei din anii 1930, când Franklin Roosevelt a venit cu programul New Deal, dar şi a perioadei din timpul celui de-al doilea război mondial când oficialii guvernamentali au intervenit agresiv în economie, aceasta a fost forma dominantă a capitalismului din America. Acest lucru a permis americanilor să devină cea mai prosperă naţiune de pe planetă.
Cele două tipuri de capitalism există în industria auto americană. General Motors şi Chrysler au supravieţuit mulţumită miliardelor pompate de administraţia Obama. GM şi Chrysler sunt acum captive guvernului federal, ce numeşte directorii, consiliul de administraţie şi le spune chiar şi ce maşini să producă.
Mai există însă şi Ford, un alt gigant ce a pierdut bani în ultimii ani. Compania a luat un credit guvernamental iar acum trebuie să returneze banii integral. Ford a preferat să intre în competiţie pe piaţă, pentru a atrage consumatorii şi nu să se bată la Washington pentru donaţiile guvernamentale. Ford şi-a păstrat însă un avantaj major
