Amânarea la plată a datoriilor firmelor către stat nu favorizează companiile, aşa cum se dorea, ci dimpotrivă. Nu există încă norme metodologice, dar se ştie clar că societăţile care solicită amânarea la plată trebuie să depună garanţii la stat pentru sumele eşalonate şi plătesc penalităţi chiar mai mari decât dobânzile pe care le-ar achita către bănci.

Ordonanţa de urgenţă pentru amânarea la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare (OUG nr. 92/2009, publicată în MO nr. 457 din 1.07.2009) nu poate fi încă pusă în aplicare, pentru că, pe de o parte, nu au apărut normele metodologice, iar pe de altă parte, nu ajută cu nimic firmele care au dificultăţi, spune mediul de afaceri. Societăţile aflate în impas financiar din cauza crizei pot amâna plata datoriilor pe maximum şase luni, dar plătesc mai mult decât înainte. Potrivit actului normativ, firmele care îndeplinesc o serie de condiţii pot cere Fiscului amânarea la plată a datoriilor create până la 30 ale lunii dinaintea depunerii cererii. Numai că societăţile trebuie să achite şi majorările de întârziere aferente perioadei pentru care li se amână datoriile. Legislaţia în vigoare spune că aceste majorări sunt de 0,1% pe zi. „Sunt mai mari decât la bănci. Pentru un credit bancar dobânda este cu câteva procente mai mică decât penalizările percepute de Fisc. Cine îşi permite aşa ceva?“, se întreabă vicepreşedintele Consiliului Naţional al Întreprinzătorilor Particulari Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Valentin Cristea. CNIPMMR a solicitat de o jumătate de an statului înlesniri la plata impozitelor pentru firmele care erau bun-platnice până anul trecut, dar care întâmpină dificultăţi din cauza crizei de acum.

Amânare doar pe hârtie

Reprezentanţii Fiscului doljean au vrut să informeze firmele ce condiţii trebuie îndeplin