Lecturi FP. Poziţia deloc liniştitoare a ţării noastre în Clasamentul FP al statelor eşuate, comentată de domnul Vasile Puşcaş, membru al Consiliului Editorial al FP România. Cum apreciaţi faptul că scorul cel mai prost din dreptul României în Clasamentul FP al statelor eşuate, publicat în ediţia curentă a revistei, se referă la „delegitimarea statului”? Ce riscuri decurg de aici? Este România în pericol de a deveni un „stat eşuat”?

Vasile Puşcaş: Noţiunea de „stat eşuat” este una controversată. Folosită cu predilecţie de comentatorii politici şi jurnalişti, acest concept a fost lansat la începutul anilor 1990. Nu trebuie confundat statutul de stat fragil cu cel de „stat eşuat”.

În primul caz, statul chiar dacă este vulnerabil, funcţionează; în cel de-al doilea, statul  îşi pierde toate atributele empirice ale suveranităţii. Conceptul de „stat eşuat” rămâne interpretabil, dacă ar fi să urmărim definiţia weberiană a statului: acesta reprezintă ordinea socială în cadrul căreia statul este o instituţie care îşi exercită autoritatea asupra populaţiei rezidente pe un teritoriu limitat.

Prin urmare, am putea zice că scăderea, slăbirea capacităţii statului de a-şi implementa regulile, de a-şi colecta taxele şi de a deţine monopolul controlului asupra violenţei, lipsa acestor capabilităţi ale acestuia ar înseamna „eşuarea statului”.

Fund for Peace a creat o grilă de indexare a statelor eşuate pe baza a 12 indicatori de vulnerabilitate, grupaţi în trei categorii : (a) social: presiunea demografică, numărul de refugiaţi şi migraţia internă, ciclurile de violenţe comunitare, emigraţia cronică şi susţinută; (b) economic: inegalităţi de dezvoltare, declin economic subit sau pronunţat; (c) politic: criminalitatea şi delegitimarea statului, deteriorarea graduală a serviciilor publice, violarea generalizată a dr