Înecul se plasează printre primele trei cauze majore de moarte accidentală. În lume se înregistrează peste 500.000 de cazuri de deces prin înec anual, dar cifra este subestimată prin lipsa raportărilor certe în numeroase zone. Peste 9.000 de cazuri surveneau anual în SUA, potrivit unei statistici mai vechi. Datele mai noi (2002) vorbesc despre 8.000 de cazuri sau mai puţin, din care 1.500 sunt copii. Numai în California, un loc predilect pentru vacanţe şi sporturi de apă, sunt recuperaţi anual din ocean 25.000 de oameni, dar procentul decedaţilor este relativ redus, astfel încât cifrele ni se par supraestimate. Reducerea deceselor prin înec în SUA este l Publicitate egată în bună măsură de impulsionarea educaţiei fizice (în care se cuprinde şi înotul) în şcolile americane, cu amenajarea unei ample reţele de bazine de înot. La Congresul Internaţional de Înec (Drawning) din 2002, la Amsterdam, s-a ajuns la un consens privind definiţia înecului ca „insuficienţă respiratorie primară prin submersie în mediu lichid“. Practic, ne referim însă numai la apă. Pe lângă înotători sau căzuţi în apă, se adaugă accidentele sportive: 800 de morţi pe an printre cei care practică scuba diving (scufundări), cei care ajung cu automobilul în apă, ceea ce se întâmplă şi la noi, inclusiv în Dâmboviţa, sau cu elicopterul, planorul sau avionul (nu avem cunoştinţă de asemenea accidente la noi, unde astfel de obiecte zburătoare cad pe uscat). Un aspect interesant raportat la respectivul congres: bărbaţii cad victimă înecului de 4 până la 12 ori mai frecvent decât femeile, deşi la abilitatea de a înota bărbaţii sunt superiori. Se pare că femeile fac mai puţine imprudenţe, cel puţin în apă, dar un alt factor important este alcoolul. Un studiu comun realizat de Australia, Scoţia şi Canada a arătat că alcoolul intervine în 30 până la 50% din cazurile de înec. Merită amintit şi faptul