Expoziţia „Nicolae Dărăscu – magician al culorii“ este deschisă la Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti până la 3 august. O selecţie de 60 de lucrări marchează împlinirea a 50 de ani de la moartea acestui artist, a cărui creaţie ocupă un loc special în arta românească interbelică. Nicolae Dărăscu (1883-1959) este peisagistul prin excelenţă. Abordarea celorlalte genuri (natură statică, portret, scenă de interior) are o pondere nesemnificativă în creaţia lui.

Cu studii la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti (1902-1906), unde i-a avut profesori pe G.D. Mirea, Ipolit Strâmbu şi D. Serafim, la Academia Julien din Paris (cu Jean Paul Laurens) şi la Academia de Arte Frumoase din capitala Franţei (cu Luc Olivier Merson), artistul a fost influenţat de impresionism şi neoimpresionism, fără a deveni un epigon al acestor mişcări.

Din România în restul Europei

Este interesat de călătorii şi de peisaj încă din Franţa. Două oraşe îşi vor pune amprenta asupra creaţiei lui de început: Saint-Tropez, locul de întâlnire al postimpresioniştilor, şi Veneţia. Debutul expoziţional în ţară are loc în 1911, cu o personală la Ateneul Român.

Urmează o perioadă de creaţie intensă, cu expoziţii la Haga, Amsterdam şi Bruxelles. Interesul pentru lumină şi pentru posibilităţile expresive ale culorii, deprinse din arta impresionistă a cărei teorie a studiat-o cu seriozitate, îl îndreaptă, în ţară, către peisajul dobrogean.

Tulcea, Sulina şi, evident, Balcicul, sunt vizitate frecvent şi devin subiectul mai multor lucrări, câteva dintre ele fiind prezente în expoziţia de la Cotroceni.

„Piaţă din Tulcea“, „Marină“, „Peisaj cu bărci“ sunt exemplare pentru capacitatea de a comunica, prin intermediul culorii, atmosfera specifică locului, dar şi sentimentul de împlinire, de admiraţie, de vibraţie sensibilă a