Lui Mircea Cărtărescu i-a plăcut foarte mult filmul lui Paul Schrader “The Comfort of Strangers”, am citit odată într-un interviu. Asta se întâmpla cam la zece ani după ce tot Cărtărescu, student, analizase – la un cenaclu din Universitate al profesorului Gelu Ionescu – nuvela “Moarte la Veneţia” a lui Thomas Mann, pe care-o considera (atunci) o capodoperă.
Nu ştiu dacă o mai consideră aşa sau dacă a citit, între timp, şi romanul lui Ian McEwan (după care Schrader a făcut filmul), dar mă-ndoiesc că i-ar fi plăcut... 1-0 pentru film, deci.
Nici eu n-am citit romanul, n-am văzut decât filmul. Care este OK, dar nu mai mult. Dacă îl recomand, este pentru că se petrece la Veneţia, pentru că e cu Christopher Walken şi Helen Mirren şi pentru că în el joacă şi Natasha Richardson - recent decedată.
Veneţia “merge” bine cu Moartea. Nu doar oraşul de pe lagună este muribund, dar şi literatura situată pe lagună este mortiferă. “Moarte la Veneţia” e cel mai celebru titlu care asociază Serenissima cu Doamna cu coasă, dar şi povestirea lui Daphne du Maurier “Don’t Look Now” (ecranizată negru-strălucitor de Nicolae Roeg) se petrece la Veneţia, iar Donald Sutherland îşi află sfârşitul hăcuit într-o hrubă, o crimă între alte crime-în-serie... “The Comfort of Strangers” îşi trage seva morbidă din aceeaşi fascinaţie; este o poveste despre dl. Sex – vecinul dintotdeauna al dnei Thanatos.
Într-un fel, este (şi) despre SIDA, chestia aia care se ia atunci când faci sex cu necunoscuţi. Romanul lui McEwan a apărut în 1981, filmul lui Schrader a ieşit în 1990; este exact deceniul fatidic când s-a declanşat maladia.
Schrader este mult mai cunoscut ca scenarist, el fiind autorul antologicului “Taxi Driver”. Ca regizor, a făcut un film “fashionable” (“American Gigolo”, 1980) şi unul cu adevărat mare (“Mishima”, 1985), întoarcer
