Acum întâlneşti o pleiadă de zei, semizei, eroi şi muritori de rând. Încă mai auzi vorbindu-se de „Alimentara“ din colţ sau de „Peco“-ul de vizavi. E, poate, o tendinţă de simplificare, ca formă de protest în faţa invaziei de nume şi forme noi, o nostalgie pentru realităţi mai simplu de numit. Şi este, în fond, o rămăşiţă a unui monoteism economic totalitar.

Ieri . Dar în economie, se vede, evoluţia se desfăşoară invers. Dacă, la începuturi, exista un singur zeu, posac şi auster - Alimentara, acum întâlneşti o pleiadă de zei, semizei, eroi şi muritori de rând: hipermarketuri olimpiene, malluri elizee, buticuri pestriţe, tarabe efemere şi negustori ambulanţi care supravieţuiesc eroic în jungla urbană.

Cât despre demonul Peco, cu pompe unsuroase de petrosin, unde găseai din abundenţă apă distilată, hărţi rutiere şi şoferi aşteptând în zadar benzina, a sucombat în favoarea marilor prăvălii Mol, Agip, ÖMV etc., care vând, în sfârşit, pe lângă reviste, cosmetice, ştrudele şi rachiuri, chiar şi combustibil.

Azi. A numi puzderia de ofertanţi, la grămadă, Peco sau Alimentară e, în fond, o incorectitudine politică în materie de piaţă. E vorba de aceeaşi tendinţă anacronică, incorectă, obtuză şi nedreaptă, ca atunci când îi numeşti pe toţi non-caucazienii, clipind din ochi complice, „bronzaţi“, „tuciurii“ sau de-a dreptul negri, fie ei africani din nord sau sud, arabi din Emirate sau de aiurea, romi din Slatina sau Buzeşti, indieni din SUA sau India, hispanici din Havana, Miami sau Chihuahua. Sau când îi numeşti „rusnaci“ pe toţi locuitorii fostei URSS, fie că sunt din Ucraina, Insula Wrangel, Letonia, Moldova, din Sankt Petersburg sau Irkuţk.