Face parte din categoria rară a taximetristului care comunică cu clientul, care respectă şi e respectat. N-a avut accidente grave şi nu i-a fost luat niciodată carnetul. Taximetrist de 20 de ani, Porkolab Francisc a început prin a fi, în 1990, unul dintre şoferii singurelor 22 de taxiuri din Târgu Mureş. Face parte din categoria vechii generaţii de taximetrişti, de clasă, niciodată înjurat de clienţi, ştiind cum să se comporte şi cum să replice.

„Având motocicletă de la 18 ani şi carnet de 35 de ani, n-am făcut vreodată accident din vina mea, fiind doar „julit” de câteva ori. Iar carnetul nu mi-a fost luat niciodată, doar de câteva săptămâni am intrat în radar din cauza unei cliente grăbite. În primul rând lucrezi cu oamenii, trebuie să ai grijă de viaţa lor. Apoi, e important să fii tu, ca taximetrist, curat, şi maşina ta să fie permanent spălată”, este convins Porkolab Francisc, care mereu a ţinut cont de avertismentul tatălui său, care îi spunea că un taximetrist are un picior în groapă şi unul la puşcărie.

Cândva, a fi taximetrist era o mândrie

De mic i-au plăcut maşinile, şi chiar dacă înainte de 1989 a lucrat ca şi chimist, la Combinatul Azomureş şi la Metalotehnica, tot de la volan a ieşit la pensie, de la firma „Cornişa”. „Eram deja şofer de 10 ani când, pentru a deveni taximetrist, am fost obligat ca în termen de trei săptămâni să dau examen de şofer profesionist, cu testare scrisă, apoi cu poliţist lângă mine pe traseu. „Atunci era o singură firmă în Târgu Mureş, Taximur, la ora aceasta funcţionând şapte firme, cu aproape 100 de maşini. Pe vremea aceea a fi taximetrist era o mândrie, acum e un soi de distracţie, de ciubucărie pentru mulţi. Când te gândeşti că acum unii, după câteva luni de la obţinerea carnetului, ajung taximetrişti…”, constată şoferul.

Câştig mai slab cu 30%

P