O carte de vacanţă aproape perfectă, cu o intrigă enigmatică şi originală. Romanul lui Pablo Tusset este unul poliţist şi de dragoste, scris cu umor negru şi cu multe trimiteri literare. Teoria detectivului sub acoperire Tomás despre natura umană este cheia acestui roman poliţist cu o crimă pe cât de atroce, pe atât de ambiguă:

„Să luăm un exemplu violent: o fată violată cu cruzime de mai mulţi, maltratată şi siluită dincolo de orice închipuire, poate chiar sub ochii vecinilor... Ar putea fata asta să-şi refacă viaţa în acelaşi sătuc în care toată lumea e la curent cu cele petrecute? Că fata n-are nicio vină nu contează, dar deloc. E tot aia dacă e vorba de o victimă sau de un călău, în ochii comunităţii rămâne stigmatizat. De multe ori, singura şansă a victimei e să-şi părăsească mediul, s-o ia de la-nceput. E teribil de crud şi de nedrept, dar asta e, lumea e crudă şi nedreaptă.

Gândeşte-te la Michael Jackson. Tipul e cam diliu, cel puţin aşa spune vox populi: că e complexat, că nu-şi acceptă culoarea pielii etc., etc. Să zicem că aşa o fi. Şi cum reacţionează lumea? Îşi bate joc de el, îl parodiază, face bancuri pe seama lui, îl batjocoreşte. Dacă într-adevăr bietul om are probleme cu a se accepta pe sine, el e victima, nu? Suferă cumplit şi-şi doreşte ca lucrurile să stea altfel. Corect şi raţional ar fi să trezească milă, în schimb trezeşte doar sadism... Aşa e şi aşa a fost mereu.

Noi, adulţii, nu ne deosebim prea mult de copii, cel mai slab are toate şansele să ajungă ţinta cruzimii, chiar dacă e nevinovat. Şi ştii de ce? Pentru că de un călău ţi-e frică, e puternic şi crud, capabil de răzbunare. Nu şi victima, mai ales o victimă înfrântă şi umilită, în stare să îndure şi să se cufunde în propria-i singurătate. Dar se declanşază alt mecanism pervers, de natură să-i liniştească pe toţi: să crezi că victima a meritat acţ