Vechile cherhanale, unde oamenii mării te invitau la un meniu pescăresc, au devenit restaurante de profil, aprovizionate tot din năvoadele localnicilor. Chefalul, barbunul, calcanul, stavridul, hamsia şi alte vieţuitoare marine sunt materia primă necesară unei afaceri de succes: restaurantul pescăresc. În peisajul pitoresc din Vama Veche, la limita de nord a staţiunii, drumul este închis cu două odgoane groase, care leagă la mal două bărci de pescari trase pe nisip. Dincolo de odgoane e domeniul privat al pescarilor.
Dacă intri pe teritoriul cherhanalei, vezi că pescarii sunt prietenoşi şi îţi pregătesc, la cerere, o masă ca pentru ei. Bucătarul este Boris Teodor. Povesteşte că e pescar din anul 1986, are casa în comuna 2 Mai, iar în ultimii 11 ani munceşte aici, la cherhanaua „Vama Veche“. „La noi chefalul e 6 lei suta de grame, calcanul e 8 lei, borşul 8 lei. Ieftin faţă de alte locuri“, iar programul pentru clienţi ar fi „de la ora 12 până nu mai pot eu“, spune Boris.
Ocupaţia de bază a celor de aici este pescuitul, vara şi iarna, iar mâncarea pescărească este preparată la cerere, în funcţie de cerinţele clienţilor. „În weekend e plin, fac câte 100 de kile de borş pe zi, şi tot nu ajunge. Se face din hamsie, barbun, stavrid, limbă de mare, amestecate“.
Mai complicat pentru bucătar e să prepare felul doi, deoarece clienţii doresc un anume fel de peşte care poate nu s-a prins în ziua respectivă în plasele pescarilor. În ziua vizitei noastre, bucătarul preparase chefal, rapan şi calcan. Boris ne spune că unele preţuri de aici au rămas la nivelul celor de anul trecut, iar altele chiar s-au redus, pentru că „marea e ieftină“. Totuşi nu are de gând să-şi extindă afacerea – rămâne cu pescuitul şi cu cherhanaua din Vama Veche.
De la peşte angro la restaurantul de lux
O afacere înfloritoare funcţionea
