Unele voci vorbesc despre reluarea creşterii economice în SUA în ultima parte a acestui an, deşi şomajul este estimat că va continua să crească până către 10% din populaţia activă.
În Europa, semne ale redresării sunt mai firave. Una peste alta, se apreciază că măsurile de stimulare ale unor guverne au reuşit să stăvilească colapsul sistemelor financiare. În SUA s-a recurs la recapitalizarea masivă a unor bănci, operaţiune care a fost însoţită de teste de stress - care să evidenţieze calitatea portofoliilor de active.
Şi în Europa asemenea teste au fost întreprinse, însă există o mare reticenţă a unor guverne din ţări mari în a revela starea bilanţieră.
Acest fapt sugerează că lucrurile sunt încă departe de ceea ce ar fi considerat acceptabil. Se confruntă în această privinţă două şcoli de gândire: una care accentuează nevoia de transparenţă pentru recapitalizarea adecvată şi revenirea încrederii în sistemul bancar, în creditare; şi o altă gândire care este mefientă faţă de impactul pe care bilanţuri sever deteriorate (şi scoase la lumină acum) l-ar avea asupra pieţelor în general. A doua şcoală de gândire pare să mizeze pe reluarea creşterii economice, care ar trebui să amelioreze în timp - de la sine - calitatea portofoliilor şi ar uşura povara recapitalizării.
Cele două şcoli de gândire evocate mai sus reflectă abordări diferite privind curăţarea sistemelor bancare de active toxice. Alegerea făcută peste Ocean este de a curăţa cât mai iute posibil bilanţuri, astfel încât băncile să capete îndrăzneala de creditare a economiei. SUA par să fi extras, în această privinţă, o lecţie majoră din experienţa deceniului de stagnare din Japonia. Acolo, bănci grevate de active rele au supravieţuit cu ajutorul statului făcând, în bună măsură, figuraţie în angrenajul economic; de aici şi denumirea de bănci "zombie".
În Su