Cel care a dus în anii ’70-’80 faima României în lume cu naiul său se simte ponegrit şi taxat politic. Canadienii i-au spus „Zamfir antistres“. Publicaţiile „Billboard“ şi „People Magazine“ l-au numit „superstar“. Gheorghe Zamfir (68 de ani) duce muzica naiului pe alte meleaguri. „Adevărul“: Este un paradox: aţi fost admirat pe scenele lumii, aici vă simţiţi străin...
Gheorghe Zamfir: Nu mă simt străin, pentru că am pământul, pădurea, cerul, acest anturaj divin care mă inspiră. Mă simt persona non grata. Mă simt hulit şi ponegrit şi, mai ales, taxat politic. Am bătut la uşile tuturor miniştrilor Culturii. Andrei Pleşu a refuzat să mă primească. Ion Caramitru a fost de acord să facem o orchestră naţională de folclor, dar a fost stopat de superiori.
La prima întâlnire, Răzvan Teodorescu mi-a spus că va forma, „o orchestră de şoc, care să pulverizeze tot“, cum făcuse muzica mea în anii ‘70. La a doua întrevedere, întors de la Bruxelles cu Iliescu şi Năstase, mi-a zis că sunt probleme. N-a făcut nimic pentru că el este un sclav al lui Iliescu. Adrian Iorgulescu m-a ţinut o oră şi jumătate în picioare, apoi a trimis secretara să anunţe că nu mă poate primi.
Când am candidat la prezidenţiale în 2004, n-a fost un moft: am vrut să ştiu care sunt realii mei duşmani şi ei au început să apară: Adrian Păunescu, cel care m-a insultat prin telefon în faţa telespectatorilor; Ion Iliescu, cel care m-a terminat ca artist, interzicându-mi toate activităţile majore. A făcut-o diplomatic, punându-se împotriva plecării mele la Olimpiada de la Atena, şi prin campania de dezinformare în care este cel mai mare specialist.
Nu credeţi că şi implicarea în politică v-a afectat?
Eu nu am fost membrul niciunui partid. Oamenii sunt convinşi că am fost membru PRM. Eu i-am spus lui Vadim: „Mă angajez împreună cu tine din
