Pe fondul informaţiilor permanente despre disponibilizări, restrângeri bugetare sau introducerea plăţilor în sistemul public de sănătate, cetăţeanul începe să fie iritat de bâlciul forţat al acestei veri electorale, de înlocuirea soluţiilor reale cu târgurile, hramurile sau cositul folcloric. Nu în ultimul rând, informaţiile tot mai consistente despre folosirea ilegală sau iresponsabilă a banului public la vreme de criză enervează şi mai mult. Politicianul sosit azi să danseze şi să deguste brânzeturi lângă poarta casei tale e cel care ieri se bâlbâia la televizor în legătură cu modul cum sunt folosiţi banii tăi. Îţi vine să zâmbeşti alături de el?
Devine din ce în ce mai clar că trăim într-un spaţiu social din ce în ce mai nervos şi mai neliniştit. Cred că resorturile intime ale acestei nervozităţi merită studiate mult mai atent de cei care au la dispoziţie, în acest moment, pârghiile prin care e condusă societatea.
Cazurile de "huiduială" şi, în general, manifestările de dezaprobare petrecute în ultima vreme sunt indicatorii unei anumite atmosfere şi cea mai mare greşeală a momentului ar fi să le decriptăm greşit. Unii s-ar putea bucura mecanic, iată "guvernanţii" pot să-şi arate din ce în ce mai greu faţa în public pentru că poporul e nemulţumit. Alţii ar putea da vina la nesfârşit pe manipulări, pe moguli, pe oameni plătiţi să facă atmosferă ostilă. Dacă mergem pe astfel de direcţii "clasice", nu numai că nu vom rezolva nimic dar vom grăbi naşterea şi dezvoltarea unei prăpastii între vârful şi baza societăţii. Semnele de ostilitate de până acum nu sunt încă expresia unei metastaze. Nu avem încă de a face cu o răzmeriţă a celor pauperizaţi de criza economică. Deşi, în anumite condiţii, am putea ajunge şi acolo. Deocamdată, marcăm respingerea unui anumit fel de a face politică şi de a comunica, iar uneori, probabil, e vorba şi de o ati
