Medeleni este satul de poveste al lui Teodoreanu, "leagănul" îndrăgitelor sale personaje, Olguţa, Dănuţ şi Monica. Şi locul în care Ionel şi-a petrecut câteva vacanţe de vară. Medeleniul de atunci nu-l mai afli însă decât în poveştile bătrânilor satului. Vechiul conac boieresc zace astăzi în părăsire, cu sticle goale de cognac în geam şi găuri în acoperiş.

"La Medeleni" este fără doar şi poate cel mai cunoscut roman al lui Ionel Teodoreanu. Iar locul care l-a inspirit şi i-a dat numele este un sat de pe malul Prutului, împărţit între România şi Republica Moldova. Medeleniul românesc este parte a comunei Golăieşti din judeţul Iaşi. O mână de case, un loc patriarhal, care nu mai păstrează nimic din epoca de aur a boierimii de odinioară. Doar o umbră de conac.

POVEŞTI VECHI, POVEŞTI NOI

"La Medeleni, cel mai însemnat eveniment nu era nici toamna, atât de blândă că zarzării înfloriră a doua oară, nici sosirea lui Herr Direktor... Cel mai important eveniment era nuvela pe care o scria Dănuţ", scria Teodoreanu în carte.

Astăzi, la Medeleni, cea mai de seamă veste este că nepotul lui Teodoreanu de la Bucureşti va încerca să repare conacul şi, o dată cu acesta, şi drumul comunal. Şi că Rodica nu mai este îndrăgostită de Vasile a lui Amarandei - familia Amarandei a fost pomenită de Ionel Teodoreanu în roman. Iar lui Vasile Boz dihorul i-a omorât 30 de pui.

Am păşit în lumea Medelenilor, Delenilor şi a Teodorenilor ghidaţi de fraţii Boz, de aproape 80 de ani, care stau peste drum de fosta casă boierească. "Da, dom'le , aici venea Teodoreanu când era copchil. Tat-su, dom' Deleanu cum îi în roman, era administratorul moşiei unuia Costescu, aşa-i zicea lu' boeru' cela", spune bătrânul Zaharia Boz. Îl întreb de copiii de şcoala din sat, dacă vin cu clasa să vadă conacul. "D-apoi de unde, dacă nu-s copchii". Patru-cinci copii