- Diverse - nr. 341 / 22 Iulie, 2009 Filantropia este o virtute general umana, morala, religioasa, o virtute crestina. Modelul suprem de filantrop este Dumnezeu, creatorul lumii si iubitorul de oameni. Dumnezeu a creat lumea pentru ca aici El sa devina Om si pentru ca omul sa devina Dumnezeu prin har. In lumea precrestina, grija pentru om era insuficient dezvoltata si practicata. Ea era exercitata de catre stat sau de catre particular. Dupa Hristos, ea este exercitata, la inceput, in sanul Bisericii. Acest exemplu a dat apoi avant si altor organizatii de a fi interesate in vindecarea nefericirilor personale sau a ranilor sociale. Istoria adevaratei filantropii incepe indeosebi de la aparitia crestinismului. Un urias avant pentru cresterea grijii sociale s-a dat de catre principiile antropologice ale crestinismului si din porunca cea noua a dragostei. Omul creat "dupa chipul si asemanarea" lui Dumnezeu, cu adevarat, a fost ridicat prin Iisus Hristos pe tronul imparatesc de slava si cinste. Sensurile etimologice ale cuvantului filantropie (fileo = a iubi; filo = iubitor; antropos = om; filantrop = iubitor al omului) reflecta bogatia continutului lui: sentiment de umanitate - bunatate, bunavointa, marinimie, clementa, caritate, binefacere in folosul celor neajutorati: generozitate, daruire, sacrificiu. Filantropul este iubitor de oameni, prieten devotat al oamenilor, faptuitor al Binelui social, creator de bunuri materiale si spirituale. Este omul darnic, marinimos, generos, este binefacator, caritabil si milos. Filantropul daruie si se daruieste. Filantropi sunt cei ce se daruiesc oamenilor prin munca lor - preoti, medici, dascali, prin creatia lor, prin viata lor - eroi, martiri. Filantropia este o dimensiune a psihologiei umane; este, inainte de toate, o stare de spirit creata prin armonia dorintelor, gandurilor, intentiilor si actiunilor pentru faptuirea Binelui.