A rămas orfană de tată de la vârsta de 9 anișori. De atunci a încercat în fiecare vacanță să muncească undeva pentru a câștiga un ban. Numai că unii oameni o privesc cu ohi răi. Chiar și profesorii care o văd pe stradă, o jugnesc în loc să-i acorde sprijin. Din fragedă copilărie, Isabella Matieș s-a văzut nevoită să muncească pentru a întregi veniturile familiei și așa destul de mici. A renunţat la toate plăcerile copilăriei, însă nu a renunţat la visul ei. Acela de a ajunge profesoară de limba română, sau chiar de limba engleză. „După ce a murit tatăl meu, când aveam doar 9 ani, am dorit să fac tot ce pot pentru a o ajuta pe mama. Vedeam că se zbate pentru a-mi oferi tot ceea ce aveam nevoie, însă nu am dorit să stau cu mâinile în sân. Am renunţat la copilărie şi la joaca de copil. De la vârsta de 12 ani, am hotărât că este nevoie să muncesc”, susţine Isabella.

A ales să vândă ziare

„Am învăţat de la bunica mea din satul Bunoaica, că trebuie să muncesc dacă îmi doresc ceva şi că trebuie să lupt dacă vreau să răzbat în viaţă. Odată cu trecerea anilor am început să-mi câştig singură banii de buzunar, aflându-mă cred eu,  la o vârstă la care am considerat inoportun a cere bani mamei. Ea este o simplă vânzătoare, iar salariul abia ajunge pentru nevoile gospodăriei”, susţine Isabella. Aşa că, fata a ales să vândă în plină stradă, pliante şi ziare. „Anul trecut am dat pliante pe stradă, însă câştigul era mic. De un an, în fiecare vacanţă vând ziare pe străzi. Aşa reuşesc şi eu să strâng 15 – 20 de eli pe zi. Însă cu foarte multă sudoare. Unde mai pui faptul că întâlnesc fel de fel de oameni. Unii îmi vorbesc foarte urât, însă eu le zâmbesc şi merg mai departe”, mai declară tânăra Isabella.

Descurajată de cei care ar trebui să o ajute

La şcoală, Isabella are note foarte bune, anul acesta terminând clasa a