"Simbol arhitectural sub asediul interesului murdar". Mesajul scris cu majuscule negre funcţionează ca un preambul pentru spectacolul trist ce ţi se derulează în faţă de îndată ce treci de zidul de beton.
1 /.
Un uriaş de cărămidă netencuită se înalţă semeţ, sub povara unei istorii uitate printre gunoaie.
Turnuleţe albe se înclină spre curtea de la picioarele clădirii, unde la umbra ciulinilor se odihnesc pantofi nepereche, peturi şi cartoane. Chiar la intrarea în curte, două fotolii cu arcuri sărite tronează peste un morman de gunoaie. Înaintăm cu greu spre clădirea principală, înconjurată de scheletele altor clădiri.
Blocuri cu optetaje, situate la numai câţiva metri distanţă, privesc de sus carcasa arsă a unei clădiri cotropite de iederă. Mirosul de scrum de după incendiul devastatator de anul trecut stăruie fantomatic printre bârnele negre ce stau să cadă.
Prima moară cu aburi din Bucureşti
Negustorii Gheorghe Assan şi Ioan Martinovici ţineau în asociaţie, sub firma "Crucea de aur", o mare prăvălie cu felurite mărfuri în Hanul Şerban Vodă de pe Lipscani, colţ cu strada germană. Ei au intrat în legătură cu o fabrică din Austria şi au adus, în 1853, de la firma Siegel din Viena, o maşină cu vapori şi toată instalaţia pentru punerea în funcţiune a primei mori cu aburi din Bucureşti.
Moara a fost construită pe un teren cumpărat de Gheorghe Assan de la Epitropia Ghica. Aducerea în ţară a utilajelor a fost foarte dificilă. Numai transportul pe Dunăre al cazanului cântărind şapte tone a durat două săptămâni de la Viena la Giurgiu, iar de aici la Bucureşti încă o lună.
"Pe un car cu roţi încercuite cu şine groase de fier s-a fixat o platformă mare pe care s-a aşezat cazanul, iar cu ajutorul a zece perechi de boi s-a efectuat drumul de circa 60 de kilometri până la
