- Cultural - nr. 341 / 22 Iulie, 2009 "Sunt un roman american si ma bucur sa fiu azi, aici, alaturi de dumneavoastra. Ma bucur si pentru ca sunt din nou acasa, in tara mea, pe care am purtat-o mereu in suflet. Suntem o mare natiune - ma refer la cea americana - pentru ca stim sa coabitam intr-o perfecta armonie 88 de etnii, mai mult sau mai putin numeroase. Facem acest lucru intr-un respect deosebit fata de legile statului american. Abia dupa aceea suntem englezi, germani, italieni, romani, maghiari...Repet, in aceasta consta esenta democratiei americane si in acelasi timp maretia unui popor: respectul fata de legile statului caruia ii apartinem, atitudine pe care, in modul cel mai sincer v-o recomand si dumneavoastra". Sunt cuvintele rostite public si din suflet, de un roman din SUA. Dupa o viata petrecuta in serviciul armatei SUA - tara sa de adoptie - Dwight Luchian-Patton ramane totusi ROMAN. Un foarte bun roman care si-a purtat in suflet tara de origine, peste tot unde a fost, fie in Vietnam, fie in spatiul arab...Nu face parada de sentimente si e foarte transant in ceea ce spune. Uneori e chiar brutal de sincer, poate usor incomod, dar repet....este un foarte bun roman. De la caz la caz, se bucura de succesele romanesti sau se intristeaza cand tara sa de origine este denigrata sau neprofesionist reprezentata in afara. Impreuna cu Vera, inimoasa si discreta sa sotie, Dwight Luchian-Patton face lobby pentru Romania si romanism prin excelenta revista "Clipa" pe care o editeaza si o sustine financiar pentru romanii de peste Ocean. M-am simtit onorat de faptul ca, acum trei zile, a dat curs invitatiei mele de a sarbatori modest, aici, la Targu-Mures, un fericit eveniment petrecut in familia mea. Alaturi de sotia sa, de doamna Mariana Cristescu si de domnul Lazar Ladariu, pret de cateva ore, am petrecut romaneste. Sunt convins ca, atunci si acolo, a "simtit" din nou