- Diverse - nr. 341 / 22 Iulie, 2009 Pentru cei care au urmarit evolutia scolii romanesti de-a lungul timpului, se ridica foarte multe intrebari legate de calitatea acestuia, de competitivitatea lui in plan national, tinand seama de diversificarea lui si cerinta adaptarii la necesitatile vietii social-economice din tara, concomitent cu inscrierea lui pe picior de egalitate cu scolile europene. De fapt, reusita in viata a tinerei generatii, ca si egalitatea de sanse se asigura doar in momentul in care societatea este capabila sa ofere un nivel de trai care sa asigure implinirea si dezvoltarea familiilor, prin aceasta intelegand ca se vor bucura de posibilitati materiale de realizare atat formatorii, cat si subiectii acestora. Intr-o societate in care asigurarea resurselor pentru traiul de fiecare zi a familiilor nu reprezinta preocuparea esentiala, guvernarile isi pot indrepta atentia si inspre o legislatie scolara bazata pe cele mai noi forme de instruire si educatie, care sa aiba un singur scop, performanta scolara, ceea ce ar insemna nu doar ca de pe bancile scolii tinerii vor avea cunostintele necesare pentru viata, ci si baza necesara obtinerii de rezultate notabile, in cazul in care opteaza pentru invatamantul superior. De altfel, scoala romaneasca a fost, bunaoara, intre cele doua razboaie mondiale, una dintre cele mai performante pe plan mondial, traditie care s-a frant odata cu instaurarea comunismului. Toate aceste chestiuni se cunosc prea bine, dar masurile de implementare reala a unor reforme care sa deschida scolii romanesti portile afirmarii in plan european intarzie, nu doar din cauza incapacitatii manageriale a ministerului de resort, bulversat chiar din interiorul lui de varii interese, de cele mai multe ori pecuniare - vezi scandalul cu universitatile particulare neacreditate, in care un interes au chiar angajati ai ministerului - cat, mai ales,