Fiul prinţului Cantacuzino şi al actriţei Maria Filotti, născut la Bu-cureşti în 1908, Ion I. Cantacuzino a exercitat o influenţă covârşitoare asupra producţiei cinematografice româneşti într-o perioadă în care filmul câştigase de curând sunet, iar publicul românesc cerea producţii naţionale. Licenţiat în medicină şi filosofie, dar pasionat de film, Ion I. Cantacuzino publică primele cronici de film la începutul anilor ’30. Creează la Radio România o emisiune de analiză cinematografică în direct, sub denumirea „Cronica cinematografică”.

În 1934, redactează primul său scenariu cinematografic pentru documentarul „România”, regizat de Paul Călinescu şi Jean Mihail. În 1935, publică primul volum despre film, „Uzina de basme”.

În 1941, Ion I. Cantacuzino este numit director al Centrului Naţional al Cinematografiei, creat la sfârşitul anilor ’30. Scrie, regizează şi produce o serie de documentare printre care „Castelul Peleş” şi „România în lupta contra bolşevismului”(1941), produce filme de ficţiune precum „Odessa în flăcări” (o dramă despre refugiaţii din Basarabia).

Memorabilă este producerea peliculei „O noapte furtunoasă” (1943), o ecranizare a piesei lui Caragiale, regizată de Jean Georgescu, cu Radu Beligan în rolul lui Rică Venturiano.

Datorită descendenţei sale nobile şi atitudinii puternic anticomuniste manifestate în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Ion I. Cantacuzino este persecutat de către noua dictatură comunistă şi arestat pentru o scurtă perioadă de timp. După eliberare, lucrează ca medic psihiatru la Spitalul Brâncovenesc, până la stingerea din viaţă, în anul 1975.

Ion I. Cantacuzino s-a luptat pentru afirmarea cinematografiei româneşti într-o perioadă marcată de neîncredere şi de multiple impedimente istorice. În onoarea sa, Asociaţia criticilor de film din România acordă în fie