Penitenciarele romanesti dinainte de Revolutia din ’89, au gazduit cele mai odioase chinuri fizice pentru cei incarcerati, dar si psihice pentru gardienii care erau obligati de conducerea comunista sa recurga la atrocitati.
Aceste aspecte ascunse in spatele zidurilor sumbre ale penitenciarelor, au fost scoase la iveala de Ioan Chertitie, fost locotenent al Penitenciarului din Baia Mare in perioada 1982-1992, care, macinat sufleteste a decis sa-si publice memoriile chiar daca a starnit mania celor vizati. A decis sa prezinte situatiile reale din penitenciar, care i-au vizat si pe fostii sai colegi. Volumul ”Confesiunile unui gardian”, o editie completa si revizuita, lansata ieri la Penitenciarul Targu-Mures, a aparut prima data în anul 1992. Pe langa aceasta publicatie autorul mai are patru carti publicate. “Cosmar si mântuire”, “Sighet -Apelul calailor”, “Lordul Baltag” si “Deconspirarea”. ”Am conceput acest memoriu in anul 1990, iar in 1992 a fost publicat. Am reusit sa transpun toate atrocitatile care aveau loc in penitenciar, atrocitati ce ma macinau sufleteste. La momentul aparitiei memoriului, cei vizati au avut diverse reactii, printre care si amenintarile care m-au facut sa parasesc sistemul. Am devenit dusmanul sistemului pentru ca am deconspirat anumite situatii ascunse de ei. Am avut curajul sa ridic valul de mister ce a invaluit atatia ani penitenciarele”, a povestit Ioan Chertitie.
Biserica, interzisa in perioada comunista
Acesta a tinut sa precizeze ca in perioada comunista ateismul era de o ferocitate de neimaginat, acum, in penitenciare fiind ingaduita chiar si constructia unei biserici. “Faptul ca exista o biserica in curtea penitenciarului este un mare castig, comparativ cu ateismul din penitenciare in perioada comunista. Am facut si eu o serie de atrocitati pe care stiam ca nu e bine sa le fac. Parca facusem un pact cu diavolul.
