Mergem pe drumul Sucevei, de la Colegiul Naţional "Nicu Gane" din Fălticeni mai la vale, în căutarea casei memoriale Eugen Lovinescu. O zărim: o casă albă, boierească, exact cum o ştiam din fotografii. Grăbim pasul, dăm să intrăm, numai că în faţa porţii stă un bărbat bine făcut, pe aleea din incintă este o maşină cu portbagajul deschis.

Aici nu-i muzeu. Deşi seamănă. Bărbatul solid ne cercetează cu privirea. Debusolaţi, dăm să plecăm când, pe sub crengile unui copac din grădină, zărim o placă de marmură pe zid: "Aici a locuit Eugen Lovinescu". "Eu sunt al doilea proprietar al casei, după naţionalizare", ne lămureşte bărbatul, fără nici o altă introducere. Îl cheamă Dumitru Zetu. Şi este proprietarul unei jumătăţi din casa lui Eugen Lovinescu. Cealaltă jumătate aparţine familiei Mierlă. Casă memorială? Muzeu? Nici gând! Nu a fost niciodată! Însă nu-l deranjează să intrăm în curte, să aruncăm o privire şi să facem fotografii.

ZESTREA LOVINEŞTILOR

În urmă cu aproape 100 de ani, pe Strada Sucevei, Lovineştii deţineau mai multe clădiri, în care au trăit Horia şi Vasile Lovinescu, Eugen Lovinescu, Anton Holban. Acum, casa lui Holban este poveste. Deşi monument istoric, a fost rasă de pe faţa pământului de proprietarul care, după vreo 10 ani de judecată, a scăpat basma curată şi-şi face acum o vilă, după cum ne spune Constantin Zetu, fiul lui Dumitru Zetu.

Clădirea în care au copilărit Horia şi Vasile Lovinescu, nepoţii lui Eugen, a fost donată în 1970 oraşului Fălticeni şi este acum sediul Galeriei Oamenilor de Seamă. Iar casa în care a locuit Eugen Lovinescu este proprietatea familiei Zetu.

"După plecarea lui Eugen Lovinescu la Bucureşti, deşi casa era a lui, din '47 până în '64 a fost internat pentru elevi, apoi a mai funcţionat o şcoală profesională câteva luni, dar ulterior a stat nelocuită, în paragină. În 198