Iata ca monitorizarea de trei ani va dura patru sau cinci, cat o trebui, nu mai exista termen. Iar clauza de salvgardare a disparut doar pentru ca nu mai era baza legala pentru ea; monitorizarea insa se poate prelungi pana vom fi admisi in Schengen, care furnizeaza acest pretext legal. Suntem o sursa de jena pentru prietenii extinderii europene, pentru ca i-am dovedit in eroare: nu am reusit sa ne tinem angajamentele pe justitie, n-am reusit sa trecem pragul istoric spre statul de drept decat pe jumatate. Cand i-am trimis, in sfarsit, in judecata pe unii, nu au mai ajuns acolo! Consecinte? Majore, cum bine a spus la Realitatea FM europarlamentarul PSD Adrian Severin: "Vom intra mai greu in spatiul Schengen, vom intra mai greu in spatiul euro, vom primi mai greu fonduri si vom obtine mai greu functii de importanta". Dar a cui e vina?
In loc sa se lupte cu Comisia Europeana sau cu noi si presa internationala, unde credibilitatea lor e zero si lupta era pierduta dinainte, alde Severin si Ponta (care de ce isi ia banii? Ca doar nu a reusit sa faca Parlamentul sa voteze ceea ce ar fi dus la desfiintarea monitorizarii), alde Geoana si Hrebenciuc trebuiau sa asigure majoritatile necesare in Parlament pentru a termina odata cu imunitatea abuziv reinstitutita pentru unii demnitari. In loc sa-i bombaneasca pe europeni (de altfel, dezinformat, ca din ce in ce mai des in ultima vreme), seful statului trebuia si el sa dea alte semnale, sa nu faca rabat la legea achizitiilor, ca nu din cauza faptului ca avem aceeasi lege cu toata lumea, noi, si doar noi din toata Europa, nu reusim sa construim autostrazi! Preocuparea pentru forma in detrimentul fondului a dus la inadecvarea totala a oamenilor nostri politici si ratarea obiectivului lor strategic. Ca veni vorba, as vrea sa incetam o data pentru totdeauna cu povestea ca ce nu e in regula cu un om politic sau cu tara