Lipsa legilor privind fertilizarea in vitro sau lacunele acestora, in tarile in care exista, au transformat Europa de Est intr-un magazin de tesuturi si celule umane.

Transformarea tarilor est-europene in cea mai promitatoare piata pentru ovule a fost, insa, posibila in primul rand, din cauza nivelului scazut de trai.

Majoritatea tarilor occidentale au stabilit legi foarte clare si stricte pentru donarea de tesuturi umane, in special ovule, lucru care a determinat clinicile care practica fertilizarea in vitro sa isi deschida filiale si sa stabileasca contacte in tarile in curs de dezvoltare.

Romania face si ea parte din tarile care beneficiaza de atentia cuplurilor cu probleme de fertilitate din Occident. Legile din tara noastra permit donarea de ovocite, singura conditie fiind ca femeile sa nu ceara bani pentru ele.

Traficul cu ovule, o practica veche

Scandalurile privind traficul cu ovule din Romania nu sunt recente. In urma cu cativa ani, ziarele britanice au scris despre romancele care primeau din partea unei clinici intre 350 si 550 de dolari pentru a dona ovule cuplurilor cu probleme de fertilitate din Marea Britanie. A fost prezentat atunci si cazul unei tinere de 18 ani, care a ramas infertila dupa ce a donat ovule la clinica GlobalART pentru a-si putea plati nunta.

Clinicile din tarile in care donarea de ovule este interzisa nu se feresc sa isi indrume oficial clientii catre tarile in care aceasta este permisa. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al clinicii Kinderwunschzentrum din Viena, care si-a deschis o filiala la numai 60 de kilometri departare, in capitala slovaca Bratislava.

Un alt exemplu este cel al spitalului Jinemed din Istanbul, care precizeaza pe site-ul sau ca donarea de sperma sau ovule este interzisa in Turcia, dar acest lucru poate fi facut la clin