În plin sezon estival, mass-media relatează, ca în toţi anii, despre aglomeraţia infernală pe drumul spre Litoral. Autostrada neterminată a Soarelui aruncă mii de maşini într-o gâtuire nenorocită, pe ruta Cernavodă-Constanţa. Circulaţie pe o singură bandă, 70 de kilometri, fără iluminat stradal noaptea. Un veritabil coşmar rutier. Pe drumul ce duce spre staţiunile din sud, altă nenorocire. Cozi de kilometri de la ieşirea din Constanţa până la Agigea. Au trecut cinci ani de la schimbarea unui regim controversat. În decembrie 2004, speranţa majorităţii românilor era legată nu doar de o altfel de politică. Ci şi de o dezvoltare atât de necesară unei ţări înapoiate în multe din coordonatele ei esenţiale. Prima şi cea mai dureroasă, infrastructura.

Majoritatea celor care circulă pe şosele sunt revoltaţi în legătură cu haosul rutier. O rată uriaşă a mortalităţii pe drumurile patriei ne arată an de an ce potenţial criminogen are infrastructura de anii '50 pe care o ducem în cârcă şi în 2009. Una din cele mai mari aventuri ale lumii nu este nici scufundarea printre rechini în Palau, nici pescuitul la copcă în Alaska. Este un drum cu maşina de la Oradea la Constanţa. O parte din şoferii români îşi fac cruce înainte de a se sui la volan. Ştiu ei de ce. Pericolul este uriaş.

Turismul e mult subdezvoltat. Cu încasări anemice de câteva sute de mi­lioane de euro anual, potenţialul e dramatic diminuat de lipsa de pricepere a conducătorilor lui. Nu ne putem compara cu Turcia sau Grecia, care depăşesc anual 10 miliarde de euro încasări. Potrivit unor specialişti consacraţi în domeniu, ţara noastră ar putea încasa anual între 2 şi 3 miliarde euro. După cum bine ştim cu toţii, ceea ce lipseşte frumoasei noastre ţări nu sunt munţii, marea sau superbele pensiuni agroturistice montane. Orice român ştie şi simte pe pielea lui că marea nenorocire este drumul până la ş