A renunţat la sport în favoarea pianului, instrument care i-a adus numeroase premii şi care a propulsat-o în concursurile internaţionale. La 4 ani, Andreea Coşeru făcea gimnastică, avându-le ca modele pe Simona Amânar, Gina Gogean şi Lavinia Miloşevici. În 1990, când a trebuit să meargă la şcoală, a avut de ales între sport sau „o şcoală serioasă”, cum vroia mama ei. Compozitorul Mihai Elekeş, prieten de familie, văzând că este talentată, a îndrumat-o către Liceul de Muzică „George Enescu”.

În ciuda faptului că primii trei ani de studiu al pianului au fost foarte traumatizanţi, Andreea Coşeru s-a încăpăţânat să cânte. „Am avut o profesoară care ne pedepsea pentru greşeli trântind capacul pianului peste degetele elevilor ori de câte ori avea ocazia. A fost o perioadă foarte urâtă pentru mine şi nu credeam că voi reuşi să o depăşesc”, îşi aminteşte cu tristeţe pianista.

Însă în clasa a patra, cea care avea să o inspire şi să-i fie alături în momentele dificile a fost profesoara Elena Toncu, mama regretatului Andrei Toncu, inginer de sunet la filmul „California dreamin’(nesfârşit)”. În clasa a VI-a, micuţa pianistă a participat pentru prima oară la un concurs internaţional, în Grecia, „Konzerteum”, unde a câştigat locul III. În aceeaşi perioadă, ea a activat în cadrul grupului muzical „Meloritm”, la Palatul Naţional al Copiilor. „Asta m-a ajutat foarte mult pentru că am avut posibilitatea să călătoresc, să leg prietenii”, povesteşte pianista. Ca elevă, un alt succes a fost câştigarea premiului II la Concursul „Mihail Jora”.

Modelul şcoalii germane

Studentă fiind, Andreea Coşeru s-a simţit privilegiată că a fost invitată să cânte, în 2005, „Mouvement” de Claude Debussy şi „Joujoux pour madame” de Mihail Jora, pe scena Festivalului Internaţional „George Enescu”. Anul acesta, ea va urca din nou pe scena Festivalului