„Orice om are un destin. Al meu e legat de steaguri”, spune clujenaca Ana Văran, care confecţionează drapele de când se ştie.

Profil

Născută: La 20 iulie 1952, în Cătina (judeţul Cluj)

Studii: Curs de ţesătorie şi croitorie

Experienţă: Croitoreasă de peste 30 de ani

Familie: Căsătorită, are doi fii

Primul contact cu steagurile l-a avut acum mai bine de 30 de ani, când a început să lucreze la România Muncitoare. „Pe vremea aceea, făceam mii de steaguri. Mai ales la evenimente, la 23 august, la 1 decembrie. Era mult de muncă, mai ales că în fosta stemă a României erau nu mai puţin de 12 culori”, îşi aminteşte Ana Văran, care spune că, pe lângă steaguri, mai lucra şi la eşarfe din caşmir sau fulare: „Erau toate de calitate excepţională. Acum, nu mai există aşa, ca pe vremuri”.

Viaţa ei a avut un moment de cotitură în 1992, când a rămas şomeră. „S-a închis fabrica, dar eu tot nu am renunţat. Ştiam să fac un singur lucru, steaguri, astfel că mi-am, făcut o firmă, care de atunci funcţionează. Chiar şi după ce am avut un accident rutier, nu m-am lăsat”, povesteşte Ana Văran.

Din 1992, de când şi-a amenajat în apartament o mini-fabrică de steaguri, a realizat mii de drapele. A ajutat-o foarte mult – spune ea – faptul că încă de la început a fost apreciată pentru calitatea lucrărilor, astfel că a început să aibă tot mai multe comenzi. „Lucrez şi pentru instituţii publice, pentru unităţile militare… pentru oricine e serios şi îmi apreciază munca”, afirmă ea.

Nelipsită de la serbările câmpeneşti

Cei mai mari „fani” ai lucrărilor pe care le realizează sunt cei care participă la tradiţionalele sărbători câmpeneşti din Ardeal, de unde nu lipseşte niciodată. Fie că e vorba de sărbătoarea de la Crucea Iancului, din Mărişel, fie că e vorba de cea de la Muntele Găina sau cea de la Ţebea, Ana Văran şi soţul ei sunt nelip