România s-a situat în iunie - pentru a treia lună consecutiv - pe primul loc în UE la creşterea anualizată a preţurilor de consum. Asta după ce la sfârşitul anului trecut ne plasam pe locul cinci, în urma Letoniei, Lituaniei, Estoniei şi Bulgariei. Oare ce se întâmplă?
România atinge niveluri din ce în ce mai reduse ale inflaţiei: de la 6,89% în februarie a ajuns la 5,86% în iunie. Dar, în acelaşi interval de timp, inflaţia s-a micşorat la baltici sau la bulgari nu cu un singur procent, ci cu trei (Bulgaria), patru (Estonia şi Lituania) şi chiar şase (Letonia).
Întrebarea care rămâne este, aşadar, de ce dezinflaţia noastră este mai lentă decât în ţările baltice ori în Bulgaria. A dat drumul BNR discret la tiparniţă? Nu, însă utilizează rezervele minime obligatorii pentru a finanţa indirect bugetul statului: o masă bănească anterior inactivă.
Am ajuns la noţiuni ceva mai complicate.
Ce sunt rezervele minime obligatorii? Banca Naţională a României impune băncilor comerciale ca o parte importantă din economisirile în lei (15% din totalul depozitelor cu scadenţă mai mică de doi ani) şi una din cele în valută (35%) să fie virate în conturile sale. Cu scopul declarat de a nu permite intrarea în economie a unei cantităţi masive de bani, care n-ar putea fi absorbită şi ar genera inflaţie. Acum, însă, BNR vine şi pune în circulaţie o parte din banii pe care îi păstra inactivi. La baltici şi bulgari, care au consiliu monetar şi deci nu pot apela la "serviciile" politicii monetare, reducerea consumului se materializează într-o dezinflaţie abruptă. La noi, procesul e lent şi astfel ajungem să fim cel mai inflaţionist stat din UE.
Cu alte cuvinte, în ţările baltice sau în Bulgaria, care nu pot apela la ajutorul politicii monetare, guvernanţii sunt constrânşi să restrângă masiv cheltuielile publice pentru a păstra atractiv medi
