Tânăra are o experinţă de zece ani ca psihopedagog şi a consiliat sute de copii. Vrea să devină un bun psihoterapeut şi să aibă propriul cabinet.

Mihaela a fost atrasă să lucreze cu copiii încă din liceu. Recunoaşte deschis că pe vremea când era educatoare îi plăcea să stea foarte mult timp în preajma micuţilor şi inventa jocuri pe care le testa împreună cu aceştia.

„Faptul că am terminat liceul pedagogic şi am lucrat ca educatoare m-au determinat să-mi doresc să urmez o facultate care să-mi dea posibilitatea să fiu aproape de copii. Am vrut să devin psihopedagog şcolar“, a declarat tânăra. Mihaela povesteşte că această meserie o determină să-şi consume energia într-un mod util. S-a angajat ca psihopedagog în cadrul unei şcoli generale şi a reuşit să se împace foarte bine cu cerinţele postului şi cu nevoile copiilor.

„Iubesc această meserie şi chiar am reuşit de foarte multe ori să le rezolv problemele pentru că am comunicat deschis şi le-am înţeles nevoile”, a mai spus ea.

Neajunsurile şi dificultăţile îi dau şi mai mult curaj

Tânăra dedică foarte mult timp profesiei, care, ca oricare alta, are neajunsurile ei. „Nu e deloc uşor să-i faci pe copii să înţeleagă problemele cu care se confruntă“, susţine Mihaela.

Defecte remediate cu ajutorul poveştilor

„Este o meserie dificilă, ale cărei rezultate nu depind numai de mine. Dacă nu am sprijinul cadrelor didactice şi al părinţilor, e greu să rezolv singură problema copilului”, a continuat psihopedagogul. Mihaela crede că, la un moment dat, fiecare copil ajunge să aibă o problemă. „Fie că este agresiv, fie că nu este atent la ore sau are un comportament agitat, pentru a-l ajuta am nevoie foarte mare de suportul părinţilor pentru a-i îndrepta evoluţia”, ne-a povestit Mihaela.

Dificultăţile cu care se confruntă copiii nu trebuie neglijate şi de aceea tânăra dă frâ