În anii ’80, în timpul dictaturii comuniste, de câte ori mergeam în delegatie la Bucuresti, eram primit cu urmatoarele vorbe: „Da, domnule, ce oras frumos Târgu-Muresul, oras civilizat, oameni civilizati”.
Era o anume invidie pozitiva. Si sincer: îmi parea bine! Desi stim foarte bine ce fel de „civilizatie” ne oferea regimul comunist, când stateam la coada pentru lapte, unt, benzina, etc., sau când mergeam pe dealurile din Nazna sa-i „prindem” pe bulgari, ca sa putem urmari meciurile de fotbal.
Atunci mi-a spus un om distins din comertul târgumuresean, de la care am învatat mult (nu stiu cum de l-au lasat tovarasii în functie!?): daca vrei sa-ti dai seama de nivelul de civilizatie al unui loc, uita-te la toaleta si la bucatarie. Si ce dreptate a avut!
Au trecut anii. Noi, târgumuresenii suntem si acum mândri de orasul nostru. Dar de multe ori, când ne uitam „la bucatarie si la toaleta” ne doare sufletul. Nu demult, au avut loc Zilele Tîrgumuresene. Edilii orasului au promis, au declarat: vom avea actiuni interesante, vom ridica stacheta, vom îmbunatati calitatea evenimentelor. Ei, vazând bâlciul din centrul orasului, pe mine, ca târgumuresean, ca om al acestei cetati, m-a durut sufletul. Masini cocotate peste tot, exponate însiruite una lânga alta fara nici un fel de conceptie.
Sa nu se înteleaga gresit! N-am nici o problema cu cei care au expus. Dar, dupa parerea mea, o primarie responsabila ar trebui sa aiba o conceptie dinainte stabilita, pusa la punct, ar trebui sa tematizeze exponatele, sa aiba în vedere cultura, traditia locului ca cel care vine la zilele orasului sa gaseasca si ceva specific tîrgumuresului. Daca s-ar face un sondaj de opinie pe tema: care a fost cel mai important moment al zilelor orasului, care a fost evenimentul care le-a ramas cetatenilor în memorie, am ramâne surprinsi.
Nemaivorbind de faptul ca Cetatea din Tâ
