Gabriel Sârbu Unul dintre ultimii meşteri cizmari din Roman are clienţi fideli de peste 25 de ani. În atelierul meseriaşului intră de la oameni simpli până la persoane importante din oraş.

Pe „nea Gabi“ l-am găsit în cizmăria lui din strada Tudor Vladimirescu, înconjurat de unelte şi papuci. Este foarte ordonat, de aceea ştie unde să găsescă uneltele şi cu ochii închişi.

„Proful de mate“ i-a schimbat viaţa

Meşterul spune că după ce a terminat zece clase a vrut să dea la şcoala profesională, dar nu a trecut de proba medicală, având o problemă la ochi. „Profesorul de matematică mi-a schimbat cursul vieţii atunci când m-a îndrumat să merg la Cooperativa Meşteşugărească“, îşi aminteşte nea Gabi.

La şcoală a făcut ucenicie vreo 6 luni, la reparaţii încălţăminte. „Când eşti tânăr faci de toate, dar meseria asta îţi mănâncă tinereţea. Abia după ce creşti îţi dai seama cum stă treaba“, spune meseriaşul cu o urmă de regret în glas. Ca orice bărbat, nu uită amintirile din armată. În serviciul de gardă avea un coleg, tot cizmar, care era mai băgăreţ. Pentru că ştia mai puţină meserie, Gabi mai cosea câte un bocanc „cucoanelor“ de la birou.

Alege materialele cu atenţie de la producător

Primul salariu l-a primit când nici nu împlinise 17 ani. „Banii se dădeau pe 8 iunie. Chiar dacă nu făceai producţia, chiar dacă erai dator, tot luai acei bani”, mărturiseşte meşterul. În ucenicie a deprins şi taina confecţionării încălţămintei, dar consideră că nu este rentabil pentru că materialele sunt prea scumpe „şi asta nu se potriveşte cu punga clientului“. Cizmarul îşi alege materialele cu multă atenţie, direct de la producător. Unul dintre micile sale secrete profesionale este însemnarea papucului cu cretă. „Orice încălţare are cretă pe ea, pentru a şti ce trebuie să îi fac. Numele clientului îl scriu cu pixul. Chiar dacă omul vine după două sezoa