A 27-a ediţie a Festivalului de film de la München a reuşit să bată toate recordurile precedente, atît ca număr de spectatori, cît şi prin calitatea filmelor selecţionate. Deosebit de îmbucurătoare pentru noi a fost masiva prezenţă românească în festival, prin cele trei filme prezentate, la care se adaugă două coproducţii cu Italia.

După Moartea domnului Lăzărescu, 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile şi Boogie, prezentate aici, pe rînd, în 2006, 2007 şi 2008, iată că 2009 aduce o nouă confirmare internaţională a prestigiului noului cinema românesc, diversitatea şi calitatea unor pelicule ca Amintiri din epoca de aur, Pescuit sportiv şi Nunta mută impunînd practic selecţionerilor ca, din cele cinci filme româneşti semnificative turnate în ultimul an, trei să fie invitate la München; dacă ţinem însă cont de faptul că filmul lui Radu Jude a fost prezent la Berlinală, doar Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu a lipsit ca să putem spune că selecţia a fost completă! Şi asta în condiţiile în care, ca şi la Cannes, şcoli cinematografice de prestigiu din această parte a Europei, şi mă refer aici la Cehia, Ungaria sau Polonia, nu au fost prezente nici măcar cu un film! Publicul şi critica au primit pozitiv cele trei filme, cu toate că au rulat la concurenţă cu producţii premiate la Cannes, Veneţia, Berlin sau Sundance; la toate proiecţiile, sălile au fost pline, iar reacţiile au depăşit uneori aşteptările, aşa cum a constatat însuşi Horaţiu Mălăele, care s-a bucurat de succesul de la München, venit după cel de la Paris, dar care a şi comentat cu amărăciune că nimeni nu-i profet în ţara lui, Nunta mută fiind primită destul de ostil de critica de film de la Bucureşti. Desigur, pendularea sa între oniric şi grotesc, cu accente vulgare uneori, nu putea să placă unei critici pentru care cu anumite valori estetice nu te poţi juca după pofta inimii, mai ales că