Recunosc din start, sunt absolventa unei singure facultăţi, de inginerie, începută înainte de '89. Nu am făcut o a doua facultate, deşi, sincer, de multe ori mă uit la CV-ul meu şi pare atât de chel fără titlul de licenţiat! - pentru că atunci se dădea examen de diplomă. Nu vă gândiţi că nu mi-aş fi "permis" o a doua facultate, dar pur şi simplu n-a fost să fie.

La început, în primul an de după absolvire, după atâta matematică, fizică şi chimie, după atâtea nopţi petrecute scriind proiecte, nu doream decât să dorm, să merg la munte şi la mare şi să citesc zecile de cărţi pe care le tot amânasem în ultima vreme. Mi se părea prea mult şi prea repede să reîncep stresul examenelor, sesiunii, pentru că, să fie clar, în primii ani de după revoluţie, la stat sau la privat, la zi sau la FF, încă se făcea carte. Apoi, după câţiva ani, universităţile particulare au împânzit oraşul. Şi dintr-odată unde te duceai, unde te uitai, nu dădeai decât de studenţi. Foşti amici, foşti colegi, vecini sau simple cunoştinţe, care înainte de '89 nici măcar nu se încumetaseră să dea o admitere, erau acum, care mai de care, studenţi la tot soiul de specializări moderne: management, marketing, ştiinţele comunicării, relaţii cu publicul, mediu, ca să nu mai spun de drept sau finanţe. Toate angajatele din băci, din instituţiile publice, din marile firme private, chiar şi cele cu liceul terminat de 10 - 20 ani, toate erau studente, unele "cu japca" trimise de şefi, sub ameninţarea pierderii postului - înţelegeri tacite între şefi, ai instituţiilor şi ai universităţilor, care, pentru a putea funcţiona aveau din start nevoie de un anumit număr de cursanţi. A făcut cine a vrut şi cine nu a vrut facultate la Brăila. La un moment dat, circula şi o glumă, să nu te duci la cumpărături în sesiune, marţea şi joia, de la 4 la 6 după-amiaza. Toate magazinele de pe Republicii puneau lacătul, vânzăt