Despre litoralul românesc continuă să se spună că e jalnic şi că ar fi preferabil de mers în Bulgaria. Diferenţa e însă ca aceea dintre un şchiop şi un ciung. Poate că bulgarii au mai puţină imaginaţie, sînt mai previzibili, iar asta se vede la servicii. Nu sînt neapărat bune, dar ştii în linii mari la ce să te aştepţi. Altfel, în ciuda numelui exotic, Albena suferă în continuare de apăsătoare tristeţuri comuniste, cu hotelurile ei fără măsură, terne şi cu tencuiala căzută. O staţiune nu atît de liniştită pe cît de urîtă. La Nisipurile de Aur în schimb, culorile sînt cele ale unui capitalism asiatic. Întreaga staţiune e ca un bazar sclipicios, care duduie de turişti şi muzici amestecate, un mare balamuc al stelelor suprapuse şi al consumului de nimicuri. Balcicul nu mai e nici el ce-a fost şi aud că e pe cale de a se transforma într-o staţiune "adevărată", cu hoteluri înalte şi servicii standardizate, construite eventual chiar lîngă fostul castel al reginei Maria. În ce-i priveşte pe românii abonaţi la litoralul vecinilor, se pare că mulţi încep deja să se orienteze către staţiunile aflate mai spre sud, dincolo de Burgas, sătui pare-se nu de bulgari, ci chiar de propriii conaţionali, care au devenit aproape majoritari pe plajele din apropierea Varnei.

O variantă ar fi şi revenirea, după mulţi ani, la clasica Mamaia: o experienţă plină de surprize. Pe lîngă lucruri rămase exact aşa cum le ştiai, poţi descoperi şi locuri care au cîştigat un plus de ştaif. În parcarea de la Rex continuă tradiţia maşinilor impresionante: Ferrari, Bentley, Aston Martin, Ford Mustang sau cîte un deja banal Porsche. În largul aceluiaşi hotel, un yacht de lux ancorat într-o doară sau un extraordinar spectacol de acrobaţii aeriene cu avioane uşoare cu elice te pot face să te simţi, vorba ceea, de-a dreptul interbelic (şi chiar belic dacă te nimereşti la parada cu Mazăre în uniformă