Ne insoteste peste tot: la toaleta, la masa, cand invatam si cand ne casatorim. E atat de prezenta incat nici nu o mai observam. Dar undeva, intr-un subsol, Razvan Supuran si-a dedicat viata hartiei. In atelierul lui hartia infloreste, se spala sau se sculpteaza. Va muri sau va continua hartia sa traiasca? Raspunsul la aceasta intrebare si povestea ultimului mester hartier al Bucurestilor, in interviul Hotview.
Vlad Mixich: Razvan, am vazut ca ai imbracat in intregime in hartie cabina de proiectie de la Muzeul Taranului Roman. Ce ti-a venit?
Razvan Supuran: Cabina e un obiect care era deja prezent in interiorul curtii interioare a Muzeului Taranului Roman. Era un obiect pe de o parte prost facut, dar cu o utilitate extraordinara, adicatelea din el efectiv se proiecteaza filme. Prost facut in sensul ca erau 6 cartoane puse cap la cap si rezulta un cub din care, printr-o ferestruica, iesea filmul.
Dar urat. Al naibii de urat. Am construit un gand despre cubul asta. L-am tot socotit si mi-am dat seama ca pot sa incerc pe el o tehnica anume: turnarea hartiei pe un volum. Asta e o reteta de hartie pe care pur si simplu am nascocit-o. Am folosit 50 kg de rasina de brad culeasa de moti, direct de pe copacii de sub muntele Valcan.
HARTIA E FOARTE GENEROASA!
V.M.: Deci hartia se face dupa reteta ca si mancarea?
Razvan Supuran: Exact. Orice hartie se compune printr-o reteta care este gandita catre cea mai buna folosinta posibila. Adica, daca vrem o hartie pentru scris atunci avem nevoie de o suprafata lucioasa, putin absorbanta, daca vrem hartie pentru impachetat trebuie sa fie dura, aditivata. Toate aceste tipuri de hartii sunt tipuri de retete: amestecarea celulozei cu niste ingrediente care sa-i ofere hartiei calitatile necesare.
- S-a nascut in 1977 la Brad, in judetul Hunedoara. A inceput sa munceasca in
