Mircea Cărtărescu: "S-a remarcat, şi remarc şi eu, deteriorarea tot mai pronunţată a valorilor, a limbajului şi a mentalităţilor din lumea românească."

Mi se pare că în ultimele luni am depăşit măsura, nu doar a bunului-simţ, ci a însăşi raţiunii de a fi a dezbaterii publice. Discuţiile publice, sub orice formă şi la orice nivel s-ar duce ele, presupun câteva norme minimale: respectarea adevărului faptelor, buna-credinţă, respectarea interlocutorului, oricine-ar fi el, păstrarea unei urbanităţi de limbaj. Fireşte, discutând despre politică nu vorbeşti nici despre îngeri, nici despre călugăriţe. Dar nu vorbeşti nici despre diavoli. Niciodată dialogul politic nu s-a purtat cu luciditatea şi fair-play-ul pe care ni le imaginăm (cu naivitate uneori) în discuţiile academice. Politica presupune pasiuni, interese, lupta pentru convertirea celorlalţi la punctul tău de vedere. Dar în momentul în care jocul nu mai are reguli şi toate loviturile sunt permise, el nu mai e nici sport, nici joc, ci pur şi simplu încăierare la un colţ de stradă. Mi se pare că am ajuns în acest moment în locul în care nici o dezbatere politică reală nu mai poate avea loc în România.

Nu este vorba despre poziţii ireconciliabile, despre deosebiri ideologice, despre principii, ca în lupta politică ce a dominat mare parte din anii '90 şi primii ani ai noului mileniu. În acest moment toate taberele sunt în mod egal compromise, diferenţele dreapta-stânga sunt anulate, ca şi separarea dintre puterile din stat şi dintre sectoarele vieţii naţionale (economie, medii, politică, justiţie etc.) Acest cenuşiu naţional fără precedent este un impas peste care nu ştiu cum vom trece.

Culegem în acest moment roadele compromisurilor politice ale tuturor partidelor - şi ale preşedinţiei -, ale minciunilor permanente care-au infestat mediile, devenite purtătoare de cuvânt ale unor per