Peripetiile Universitatii "Spiru Haret" in tara in care statul a fost aproape anihilat prin privatizare sunt inca o ipostaza a pervertirii romanesti a capitalismului. Capitalismul de mucava al fostilor activisti si securisti nu se putea inradacina decat in absenta spatiului public. Caci, in lipsa unui spatiu public suficient de robust pentru a asigura prevalenta intereselor generale, intregul sistemul de valori sociale si morale a fost corupt. Iar coruptia care a intarziat dezvoltarea Romaniei isi are originea in aceasta stare de lucruri. Pentru a legitima modelul social al tranzitiei si posttranzitiei romanesti imaginat de fosta nomenclatura erau insa necesare mecanisme de producere si reproducere a "elitelor". Ceea ce, cu spiritul organizatoric deja consacrat in anii ceausismului, unii au si incercat sa faca. Asa s-a ajuns la proliferarea universitatilor private, care, raspunzand initial nevoii de instructie superioara pe care putinele universitati de stat existente atunci nu reuseau sa o asigure, au transformat radical invatamantul superior.

Dupa ce incepuse oarecum fortat in vremea lui Cuza, invatamantul universitar romanesc incercase macar, chiar daca nu reusise intotdeauna, sa se organizeze relativ autonom in raport cu alti actori sociali si, mai ales, in relatie cu politica. Mai apoi, sirul dictaturilor, care a debutat in 1938 cu monarhia autoritara a lui Carol al II-lea si a continuat cu statul legionar si dictatura antonesciana, dar mai ales ca urmare a totalitarismului comunist, sistemul universitar a fost in mare parte devastat. Punctele de rezistenta universitara reusisera insa sa asigure supravietuirea spiritului academic.

In 1990 auspiciile pareau favorabile, decomunizarea universitatilor putand oferi ocazia unui nou inceput. N-a fost sa fie! Fostii activisti, gen Bondrea, au profitat de ocazie pentru a porni un invatamant p