Marti, 14 iulie, posta electronica imi aduce urmatorul mesaj: "Draga Ioan, trebuie sa-ti spun ca Simon Vinkenoog a murit azi-noapte. Ar fi implinit saptamana viitoare 81 de ani. V-ati intalnit la Poetry International. El e cel care ti-a dat primul (si singurul?) joint, unul foarte puternic. Ii datorezi aceasta experienta. Trebuie sa ai cu el o fotografie pe care v-am facut-o la Rotterdam". Semnat: Jan Mysjkin.
Jan Mysjkin e olandez, locuieste in Franta, are un baietel la Bucuresti si este o autoritate atat ca poet, cat si ca traducator. El a fost cel care m-a recomandat organizatorilor Festivalului International de Poezie de la Rotterdam si gratie lui am participat la acest important festival in anul 2006. Tot multumita lui, in penultima zi a manifestarii, l-am intalnit pe bizarul, blondul, inaltul, marele poet olandez Simon Vinkenoog*, in holul teatrului care gazduia evenimentul.
Nu-mi amintesc sa fi vorbit prea multe, pentru ca rockerul de 78 de ani nici nu trebuia sa vorbeasca pentru a se exprima. Era maret, paradoxal si totodata suta la suta natural, purta in coltul buzelor o tigara rasucita chiar de el si, la sugestia lui Jan, care ne facea fotografii, mi-a rasucit si mie una. Eram stupefiat: era o tigara cu marijuana si uitasem ca ma aflu in Olanda, unde aceasta nu e interzisa. Am luat-o si i-am dat in schimb lui Simon doua tigari Marlboro. Pe care le-a luat ca si cum asta ar fi fost pretul corect. Apoi si-a continuat inaintarea cu nonsalanta, lasand in urma valatuci de fum.
Am asteptat cu infrigurare sa ma intorc in camera mea de hotel si sa trag din tigara lui Simon. Era poate zece seara cand mi-am aprins-o si cum, dupa primele fumuri, n-am simtit nimic, am tras-o pe toata in piept taraneste.
Cinci minute mai tarziu, insa, efectul a inceput sa se faca simtit. Mainile mi-au devenit grele, iar drumul lor de la buzunarul pantaloni
